Istoric

Teritoriul de azi al oraşului Târgu Mureş a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuinţe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene şi de bronz, mici statuiete de pământ datate ca fiind din 2000 î. de Ch. Sapaturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz şi a fierului; s-au descoperit şi vestigii aparţinând culturii Criş cea mai veche cultură neolitică din România.
Descoperirile arheologice de la Cristeşti, Cetatea de la Moreşti, Cipău, Sântana de Mureş atestă continuitatea populaţiei băştinaţe şi după retragerea Aureliană. Cetatea de la Moreşti de lângă Târgu Mureş confirmă existenţa unor forme de organizare administrativă în momentul invaziei triburilor migratoare.
În 1332 - 1370 Târgu Mureş figurează într-un registru de dijmă ale Papilor ca Novum Forum Siculorum (Târgul nou al secuilor), iar mai apoi în diplomele regelui Ludovic I. Totodată oraşul poate fi găsit în istoriografie sub denumirea ungurescă Szekelyvasarhely sau Vasarhely.
În 1616 Tamas Borsos, primarul oraşului, primeşte de la Gabriel Bethlen, principele Ardealului, dreptul de municipiu pentru oraş şi totodată se fixează şi numele unguresc de Marosvasarhely.
Târgu Mureş în 1911 În 1709 izbucneşte o epidemie de holeră care pustieşte oraşul Târgu Mureş şi împrejurimile din judeţul Mureş.

În 1786 se înfiinţează prima tipografie din Târgu Mureş. În această perioadă mişcarea culturală şi literară iluministă care a condus la apariţia Şcolii Ardelene, avându-i ca reprezentanţi pe Gheorghe Şincai, Petru Maior, au avut contribuţii la dovedirea continuităţii populaţiei daco-romane în Dacia, au militat pentru dezvoltarea învăţământului, pentru drepturi egale cu ale maghiarilor secuilor şi saşilor şi pentru desfiinţarea iobăgiei. Tot în această perioadă se remarcă Bolyai Farkas profesor la colegiul reformat şi fiul său creator al geometriei neeuclidiene. Astăzi numele este purtat de o stradă şi un liceu din oraş.
Anul 1848 găseşte oraşul Târgu Mureş cuprins de idei revoluţionare. Avram Iancu şi Alexandru Papiu Ilarian formulează ideile Adunării de la Blaj. Alexandru Papiu Ilarian, un exponent al tineretului român din acea perioadă, scrie o petiţie în care afirmă: „să fie înscăunată dreptatea şi egalitatea, să fie asigurată existenţa naţională şi folosirea dulcii dulcii limbi materne pentru toate naţiunile ce locuiesc în Ardeal şi Ungaria, să se desfiinţeze robotele fără nici o despăgubire ....”. În Târgu Mureş, în casa lui Avram Iancu, (strada astăzi îi poartă numele) au prins contur ideile care se regăsesc în programul Adunării de la Blaj.
În 1866 Mihai Eminescu poposeşte în Târgu Mureş. Poetul se odihneşte la Calul Bălan din strada Călăraşi 13, ulterior a fost amplasată o placă comemorativă care să amintescă de trecerea poetului prin oraş.
Oraşul a fost cunoscut până în perioada interbelică sub denumirea de Murăş-Oşorhei. Atât Avram Iancu, cât şi ceilalţi fruntaşi români care au studiat sau au activat în oraşul de pe Mureş foloseau cu consecvenţă numele de Oşorhei, derivat din cuvântul maghiar "vásárhely" (a se pronunţa "vaşarhei"), ceea ce înseamnă "târg". Denumirea de Târgu Mureş a fost adaptată în timpul administraţiei interbelice.

Populaţie

Spre sfârşitul secolului al XIX oraşul cunoaşte o dezvoltare urbanistică, însoţită de o creştere a populaţiei, ca urmare a dezvoltării industriale, construindu-se primele fabrici din oraş, dar şi ca rezultat al conectării municipiului la reţeaua feroviară a României. În prima jumătate a secolului XX se remarcă o creştere a activităţiilor economico-culturale fapt care produce o nouă creştere a populaţiei oraşului. Astfel de la 38.517 locuitori în anul 1930, oraşul ajunge să numere în anul 1948, 47043 locuitori. În perioada socialistă datorită politicii de industrializare şi urbanizare, concretizată şi prin construirea unor noi ansambluri rezidenţiale, oraşul cunoaşte o creştere semnificatică a populaţiei, intrând în categoria marilor oraşe ale României, ajungând în anii '70 să depăşească 100.000 locuitori.

Deşi prognozele din perioada socialistă anticipau pentru anii '80-'90 o creştere explozivă a numărului locuitorilor (peste 140 mii locuitori pentru 1980, în anul 1990 peste 200 mii, 260 mii în anul 2000),[2] realitatea istorică şi socială a invalidat aceste cifre. Conform recensământului din 1992 oraşul avea 164.445, iar conform celui din 2002 populaţia stabilă a oraşului era de 149.577 locuitori.

sursa: wikipedia.org